Sunt împreună cu iubitul meu de patru ani și am decis să ne căsătorim. Chiar dacă părinții lui nu mă vor, noi nu vrem să renunțăm. Știu că ai lui ar fi vrut să se căsătorească cu altcineva, dar din păcate pentru ei, el mă iubește pe mine.
Ne-am cunoscut, când aveam 26 de ani
Când l-am cunoscut pe Nicolas aveam 26 de ani și eram manager la un magazin dintr-un mall din oraș. El venea acolo deseori la cumpărături și o dată a fost o problemă cu un produs. La raft era un preț, iar la casa de marcat a descoperit că era mai scump. Desigur că a fost nemuțumit și după ce s-a certat cu fata de la casă, a cerut să vorbească cu managerul. Din prima clipă când l-am văzut am știut că e ceva cu băiatul acesta. Vorbea clar, apăsat, dar politicos. Am recunoscut că a fost greșeală noastră și i-am returnat diferența de bani. Apoi mi-am cerut scuze de la el și i-am spus că îi putem face o reducere la următorul produs, pentru disconfortul creat.
În clipa aia a zâmbit, a renunțat la război și a schimbat subiectul. Ce a urmat e ușor de înțeles. Mi-a spus că pentru disconfort, nu vrea nicio reducere, dar vrea o cafea cu mine. Cafeaua a avut loc, iar după un an râdeam amândoi de acea întâmplare care ne-a adus împreună.
Părinții lui nu mă vor sub nicio formă
Am aflat că familia lui are pretenții foarte mari de la el și că este nemulțimită că nu a ajuns încă în învățământul universitar, așa cum sunt ei. Își doreau foarte mult ca el să le calce pe urmă, însă el a ales o altă meserie, una care pe ei nu-i mulțumește deloc. Nicolas face web design la o companie și îi place foarte mult ce face.
După ce mi-a povestit despre nemulțumirile părinților lui, i-am spus că cel mai important este să facă ceea ce-l face fericit. Atunci mi-a spus că până acum nimeni nu i-a spus așa ceva.
Acum, după patru ani de zile, ne-am mutat împreună și ne dorim foarte mult să ne căsătorim. Cel mai probabil o să o facem în viitorul nu prea îndepărtat. Dar problema cu părinții lui a rămas, în continuare. Nu doar că sunt nemulțumiți de cariera lui, dar acum sunt nemulțumiți și de alegerea pe care a făcut-o în viața personală. Adică de mine.
Îl îndepărtează de ei pentru că are păreri proprii
Prima oară când m-au văzut au fost relativ politicoși. M-au invitat la cină, ca să mă cunoască. După ce am vorbit despre munca mea, au început să mă trateze cu aroganță. Mi-au spus că se așteptau ca fiul lor să facă alegeri mai înțelepte. Din acel moment, Nicolas a spus că plecăm. Nu i-am mai vizitat niciodată.
El acum spune că dacă nu vor fi de acord cu alegerile lui atunci el se vede obligat să-i evite.
Nu aș putea spune că mă nemulțumește atitudinea lui. Ba, din contră, îmi place să văd că e un bărbat asumat, că își înfruntă părinții și e capabil să înfrunte pe oricine, pentru a-și apăra iubita. De altfel, la fel i-a înfruntat și când a ales locul de muncă. Dar într-un fel mă simt vinovată că din cauza mea are acest conflict cu ei. La urma urmei sunt părinții lui. Sunt cei care l-au crescut și l-au iubit. Mi se pare incredibil că îl îndepărtează de ei, doar pentru că are părerile lui proprii și nu urmează recomandărilor lor orbește.
Cert este că, deși noi ne iubim foarte mult, părinții lui nu mă vor cu niciun chip. Dar noi nu vom renunța la relația noastră.
