Patru soți, patru divorțuri. Am trăit parcă în iad

Toți pornim în viață plini de speranțe, dorințe și așteptări pentru viitorul nostru. Uneori, însă, lucrurile nu merg așa cum te-ai fi așteptat.
Patru soți, patru divorțuri. Am trăit parcă în iad

Unii oameni sunt definiția ghinionului, în sine. Alții nici nu bine se gândesc la o dorință, că li se și îndeplinește. Eu fac parte din prima categorie. Am avut parte de patru soți, patru divorțuri. Și oricât încerc să descopăr unde greșesc, nu reușesc să-mi dau seama. Am ajuns la 40 de ani și încă încerc să descopăr ce fac greșit.

Prima oară m-am căsătorit la doar 19 ani. Eram doar o copilă, iar el era cu 13 ani mai în vârstă decât mine. A fost primul bărbat din viața mea, am fost îndrăgostită de el până peste cap. Am făcut nuntă mare, cu fast, cu rude, cu prieteni, după care ne-am mutat în apartamentul lui. Nu îmi imaginam că așa avea să fie viața de soție. Lui îi trebuia un fel de servitoare în casă. El mergea la muncă, eu trebuia să gătesc, să fac curat, să-i calc cămășile și pantalonii. Nu știam să fac prea multe, dar mă străduiam. Însă nu a fost suficient.

După doar trei luni de zile mi-a făcut bagajul și m-a trimis acasă, că „nu sunt bună de nimic”. Tata s-a înfuriat foarte tare atunci, am crezut că nu va reuși să se abțină să-i tragă câteva, dar s-a abținut. Am divorțat într-o singură înfățișare la Tribunal și am venit acasă. Nu aveam nici 20 de ani și eram divorțată și însărcinată. Mama m-a încurajat să fac un avort, pentru că o mamă singură la nici 20 de ani nu era chiar ce își doreau pentru mine. Am acceptat, în sinea mea cred că nu am vrut să păstrez nimic de la el, cu atât mai puțin îmi doream un copil de la el.

„Fosta”, care a fost mereu „actuală”

Apoi m-am dus la școală și mi-am continuat studiile. Ai mei m-au susținut cu toată puterea lor. Am absolvit și m-am angajat secretară la o firmă. Nu era chiar domeniul meu, dar era o firmă importantă și eram mai bine plătită decât în învățământ, ca începătoare. Acolo l-am cunoscut pe Vlad, IT-stul care se ocupa de tot ce însemna rețele și internet la firma respectivă. Ne-am plăcut, ne-am mutat împreună, iar după câteva luni am stabilit că ne căsătorim. Și am făcut-o. Nici el nu era adeptul nunților fastuoase, așa că ne-am limitat la prezența părinților și a câtorva prieteni și a fost minunat.

Doar că la un an de la căsătorie am aflat că avea o „fostă” de care, de fapt, nu se despărțise niciodată. Inițial m-am gândit că o să trec peste toată povesta asta. Nu aveam chef de încă un divorț. Dar nu a fost să fie. Când am încercat să avem o discuție serioasă, să încercăm să rezolvăm situația, m-am lovit de un refuz categoric. Mi-a spus că nu avem ce să discută, că e prietena lui și că toate partenerele și le-a înșelat cu fata repectivă. Și că dacă vreau, pot să plec. Ei, am plecat. Nu aveam de gând să rămân blocată într-o căsnicie în care eram înșelată în acest mod.

Aveam un nou record. La 25 de ani, divorțată de două ori. Frustrarea pe care o simțeam, și încă o mai simt când îmi amintesc, este de nedescris. Și atunci, ca și acum, continui să mă întreb: ce am făcut greșit? De ce nu au mers lucrurile între noi? Nu am găsit un răspuns. Am plecat și de la firma aceea, pentru că nu am mai suportat să-l văd.

M-am angajat apoi ca traducător la o altă firmă. A fost bine, a trecut mai bine de un an când un colaborator care aducea săptămânal documente la tradus, m-a invitat să ieșim la o cafea. Vedeam deja de o vreme că îmi face avansuri și mi-am zis, până la urmă, de ce nu?

Mi-a cumpărat cel mai frumos inel de logodnă

Am ieșit la o cafea și apoi la multe altele, după vreun an ne-am mutat împreună, iar apoi a venit momentul. M-a cerut în căsătorie. La început am fost sceptică. I-am explicat că mai am două experiențe nereușite și că am niște rețineri. Aș fi vrut să nu ne promitem nimic, să mergem alături atât cât o fi, iar când nu o mai fi, să ne luăm rămas bun ca niște prieteni. Să nu facem promisiuni pe care nu suntem siguri că le putem onora. Ei bine, cu cât mai mult susțineam această teorie, cu atât mai decis era să ne căsătorim.

În cele din urmă am cedat. George, soțul numărul trei lucra la o firmă de transport și mi-a cumpărat cel mai frumos inel de logodnă. Am făcut o petrecere care a rămas de pomină, cu toți prietenii noștri. Și părea să-și țină promisiunea făcută la începutul relației noastre. Am avut un mariaj perfect, care a durat șase ani de zile. Cel puțin eu așa credeam. Pentru că din păcate, viața are uneori alte planuri pentru noi. Unele sunt de neînțeles.

Amanta lui a murit în accidentul cauzat de el

George a suferit un accident groazic de mașină. Vorbisem la telefon, era seară, iar el spunea că încearcă să ajungă chiar în noaptea aceea acasă. Cel mai probabil a adormit la volan și a intrat pe contrasens, unde s-a izbit de un tir. Însă aceasta nu era cea mai mare nenorocire. George nu era singur în mașină.

Prietenii lui au încercat să țină asta ascuns, dar când ea a murit, iar George era încă incapabil să vorbească, am fost chemată să dau o declarație, dacă știu cine era domnișoara. Ei bine, nu știam. Nici nu știam că era cu cineva în mașină, pentru că mie îmi spunea cât de tare se grăbește să ajungă acasă, la mine. În cele din urmă, soția unuia dintre prietenii lui mi-a spus despre ea. Se pare că George era foarte îndrăgostit de ea și ea îl însoțea mereu, oriunde mergea în țară. Iar în acea seară se grăbea, probabil, să ajungă înâi la ea, apoi să vină acasă.

George și-a revenit, nu a rămas cu sechele, decât emoționale. Dar au fost atât de mari, încât eu nu am putut să trec peste ele, așa că la un an după eveniment eram divorțați. Era al treilea, dar nu cel din urmă. Pentru că în final am ajuns să am patru soți, patru divorțuri.

Trei divorțuri, la 35 de ani

Nu mi-am imaginat că voi mai trăi vreodată vreodată experiența unui divorț. Dar am trăit-o. Și nu doar atunci. Pentru că acum un an am divorțat din nou, de soțul numărul patru.

La trei ani după ce am divorțat de George l-am cunoscut pe Marian. Era taximetrist și mergeam deseori acasă cu mașini de la compania la care lucra. Nu știu cum se face, dar foarte frecvent se nimerea să fie chiar el cel care venea la comandă. Apoi, într-o zi, asculta muzică foarte bună în mașină și nu recunoșteam nici interpretul, nici melodia, așa că l-am întrebat. Am început apoi să tot vorbim, mi-a dat numărul lui de telefon să-l chem direct pe el când mai am nevoie de mașină, așa că devenise un fel de șofer personal. Oriunde aveam de mers, îl chemam pe el și venea mereu fără să întârzie. Apoi am început să ieșim, am aflat că era și el divorțat, doar o dată, nu de trei ori ca mine.

Sinceritatea lui m-a cucerit

Ce m-a impresionat la el a fost faptul că recunoștea, fără nicio reținere, că a greșit față de soția lui. Mi-a povestit tot ce s-a întâmplat. A avut o amantă timp de mai mulți ani, soția lui a aflat, i-a promis că o lasă, dar nu s-a putut abține, iar în cele din urmă, soția l-a părăsit. Apoi, amanta l-a înșelat și ea pe el, așa că a părăsit-o și el pe ea. Și, în cele din urmă, era singur. Mi-a plăcut cât de obiectiv își analiza viața și cât de sincere erau regretele lui pentru greșelile pe care le-a făcut. Așa că m-am aventurat într-o nouă relație. Și ne-am căsătorit în scurt timp. Eram de acord amândoi că ceea ce ne lipsește este o familie, așa că de ce să nu încercăm să ne construim una.

Patru soți, patru divorțuri

Dar povestea noastră nu a durat decât doi ani. Pentru că, deși știa exact ce a greșit în fosta lui căsnicie, nu știa că dacă faci aceeași greșeală, nu poți avea rezultate diferite. Aceeași amantă pe care el o părăsise, acum a revenit în viața lui. Am înțeles din prima că nu am nicio șansă în fața fetei ăleia, așa că am renunțat eu.

După patru soți, patru divorțuri nu cred că aș mai vrea vreodată să încerc această experiență. Dar aș vrea în mod deosebit să aflu unde am greșit. Ce aș fi putut să fac diferit, pentru ca lucrurile să meargă altfel.

Dacă ai și tu o poveste despre care crezi că merită spusă, nu ezita sa ne ajuți să o facem cunoscută comunității Ego.ro. Aici se leagă prietenii sau poți afla răspunsuri pe care alte persoane e posbil să ți le ascundă, din diferite motive. Scrie-ne povestea ta pe redactia@ego.ro, anunță-ne cum vrei să apară și dacă ai nevoie și de opinia unui specialist. Putem cere părerea unui expert și poate așa găsești mai ușor o rezolvare, o alinare sau măcar un gând bun din partea comunității EGO.RO!. De asemnea, la cerere, identitatea persoanei care ne scrie nu va fi făcută publică!

8.5 21 note
Ți plăcut articolul? Dă și tu o notă
Comentarii
  • Sicora Fabian

    Nu stii sa citesti „printre randuri” . . . Acum, la 40 de ani, sa-ti iei unul peste 50 si poti sa stai linistita, caci de la aceasta varsta vor fugi ispitele de el! :))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.