Maria Cuțarida-Crătunescu a fost prima femeie medic din țara noastră și prima femeie doctor în medicină. S-a născut în urmă cu 165 de ani și a reușit să facă lucruri extraordinare, într-o perioadă în care femeile nu se bucurau de prea multe drepturi. Povestea primei femei medic din România este cu atât mai impresionantă, cu cât s-a adresat instituțiilor statului pentru a-și îndeplini visul.
Povestea primei femei medic din România, Maria Cuțarida-Crătunescu
Maria Cuțarida-Crătunescu s-a născut la 10 februarie 1857, la Călărași. În acea perioadă femeile nu se bucurau de prea multe drepturi sociale, iar studiile se terminau undeva la clasa a opta. Maria a fost o tânără ambițioasă, care și-a dorit să aibă o carieră și a reușit. Încurajată de exemplele de tinere care studiau la facultăți de prestigiu în alte țări europene și susținută de familie, Maria Cuțarida-Crătunescu a reușit să ajungă prima femeie medic din România.
A absolvit Școala Centrală din București, după care și-a continuat studiile la Zurich. În 1877, s-a înscris la Facultatea de Medicină de acolo, însă ulterior s-a transferat la Montpellier, la aceeași facultate, unde a și absolvit. În anul 1880, s-a adresat Parlamentului României, pentru a obține o bursă care să-i permină să își continue studiile. Tânăra studentă a argumentat că „mijloacele tatălui nu mă mai pot ajuta şi sunt în situaţia de a întrerupe învăţătura”.
La începutul anului 1881, Camera Deputaților i-a aprobat bursa și i-a oferit Mariei sprijin financiar pentru următorii patru ani, pentru a reuși să termine studiile. În Franța, unde învăța la vremea aceea românca, erau doar 17 fete studente la medicină, ea fiind una dintre ele.
S-a specializat în ginecologie
După absolvirea facultății, Maria a efectuat un stagiu de pregătire, apoi doctoratul, la Facultatea de Medicină din Paris. Românca a fost prima femeie din țările est-europene care a obținut titlul de doctor în medicină, la această specializare. Lucrarea ei de doctorat s-a intitulat „Despre hidroree și valoarea ei semiologică în cancerul corpului uterin”.
Presa vremii din România a urmărit evoluția ei. Interesul pentru această specialitate a fost explicat prin faptul că o femeie medic ar putea fi acceptată mai ușor de către paciente.
Revenită de la studii, Maria Cuțarida-Crătunescu și-a echivalat diploma obținută la Paris, pentru a putea profesa în România. Societatea românească nu era însă pregătită pentru o femeie medic. Prejudecățile vremii îi făceau pe oameni să o trateze pe specialistă drept inferioară bărbațilormedici. Din acest motiv, a fost respinsă de multe ori la concursurile de promovare la care a participat.
A încercat să se angajeze la Spitalul Brâncovenesc pentru a profesa, însă solicitarea i-a fost respinsă. Un an mai târziu, a primit un post de medic secundar la spitalul Filantropia din București. În anul 1894, profilul secției se modifică din ginecologie în chirurgie ginecologică, iar Maria Cuțarida-Crătunescu este nevoită să își dea demisia, nefiind calificată pentru un asemena post.
Medicul se dedică mai departe asistenței medicale și sociale oferite mamelor și copiilor. Înființează organizațiile „Leagănul” și „Societatea Materna”, iar în 1899 pune bazele primei creșe din România, care avea să sprijine mamele care lucrau și aveau copii mici.
