Rujul roșu este astăzi un obiect obișnuit în trusele de machiaj, însă puțini știu cât de veche este, de fapt, această formă de înfrumusețare. De la femeile din Mesopotamia care îl foloseau pentru a-și marca statutul social, până la actrițele de la Hollywood care l-au transformat într-un simbol al senzualității, rujul roșu a trecut prin multe etape. A fost admirat, interzis, asociat cu moralitatea sau cu rebeliunea, dar a supraviețuit tuturor schimbărilor de gust și vremurilor agitate. În spatele unui gest simplu, cum este aplicarea rujului, se află o istorie lungă, plină de controverse, inovații și transformări culturale. Deși astăzi pare un detaliu minor, rujul roșu a avut un impact important asupra felului în care femeile și-au exprimat identitatea de-a lungul timpului.
Primele dovezi ale folosirii rujului apar în Mesopotamia, în jurul anului 3.500 î.Hr., unde femeile își colorau buzele cu pigmenți extrași din pietre semiprețioase zdrobite. În Egiptul Antic, celebra Cleopatra ar fi folosit un amestec de carmin, ceară de albine și plante pentru a-și accentua buzele. Pigmenții erau extrași din insecte sau plante, iar în unele cazuri, conțineau chiar substanțe toxice precum mercur sau plumb.
Pentru egipteni, machiajul nu avea doar un rol estetic, ci și unul spiritual. Rujul era considerat o formă de protecție împotriva spiritelor rele. În același timp, culoarea roșie era asociată cu viața, puterea și fertilitatea.
Odată cu răspândirea creștinismului în Europa, percepția asupra rujului roșu s-a schimbat radical. În Evul Mediu, biserica condamna folosirea machiajului, iar femeile care îl purtau erau uneori acuzate de vrăjitorie. Rujul roșu a devenit un simbol al păcatului și al seducției nepermise.
Cu toate acestea, în curțile regale ale Europei, unele nobile continuau să îl folosească, în special în Anglia, unde regina Elisabeta I era cunoscută pentru tenul alb și buzele roșii intens, obținute cu ajutorul unui amestec de ceară de albine și coloranți naturali.
La începutul secolului XIX, machiajul era în continuare privit cu suspiciune în multe cercuri sociale. Cu toate acestea, în Franța și în saloanele de lux, femeile din înalta societate încep să folosească din nou rujul roșu. Odată cu Revoluția Industrială, producerea rujului devine mai ușoară și mai accesibilă.
În 1884, compania franceză Guerlain a fost una dintre primele care a comercializat rujul sub formă solidă, ambalat într-un tub din hârtie. Acesta a fost precursorul ambalajului modern, care a devenit standard abia în secolul XX.
În perioada interbelică și mai ales după anii 1920, rujul roșu a devenit un simbol al emancipării femeii. Actrițele din filmele mute și mai apoi din producțiile hollywoodiene au ajutat la popularizarea sa. Nume precum Clara Bow sau Marilyn Monroe sunt strâns legate de imaginea buzelor roșii perfecte.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, lideri politici precum Winston Churchill au încurajat producția de rujuri pentru a ridica moralul femeilor și al soldaților. Rujul era văzut ca un gest de rezistență, feminitate și curaj.
În anii ’60 și ’70, odată cu mișcările feministe, rujul roșu a cunoscut o perioadă de declin, fiind considerat de unele activiste un simbol al presiunii sociale asupra femeilor. Totuși, în anii ’80 și ’90, odată cu revenirea machiajului intens, rujul roșu a recâștigat teren.
Astăzi, rujul roșu este disponibil în sute de nuanțe și formule – de la cele mate, la cele lucioase, lichide sau naturale. Branduri internaționale precum MAC, Dior, Chanel sau Fenty Beauty au reinventat constant acest produs, păstrând însă ideea centrală: roșul pe buze este o alegere care atrage atenția.
În plus, în era rețelelor sociale, rujul roșu este adesea prezent în tutoriale, campanii de promovare și evenimente de modă, confirmându-și încă o dată versatilitatea.
Istoria rujului roșu este una plină de contraste: a fost interzis și adorat, ascuns și afișat cu mândrie. De-a lungul secolelor, a fost mai mult decât un simplu produs cosmetic – a fost un simbol al statutului, al libertății sau al exprimării personale. Rujul roșu a reușit să se adapteze fiecărei epoci și continuă să fie un element-cheie în machiajul modern.