Săptămâna Patimilor, tradiţii şi obiceiuri. Ce nu este bine să faci

Săptămâna Patimilor, tradiţii şi obiceiuri. Este o perioadă în care creștinii se pregătesc spiritual pentru Paște, iar preoții îndeamnă la rugăciune.
Săptămâna Patimilor, tradiţii şi obiceiuri. Ce nu este bine să faci

Săptămâna Patimilor, tradiţii şi obiceiuri pe care creștinii le respectă din cele mai vechi timpuri. Săptămâna de dinaintea Paștelui este extrem de importantă. Este săptămâna de rugăciune și obiceiuri pe care oamenii le păstrează cu sfințenie. Fiind vorba despre zilele care preced Învierea lui Iisus, vorbim despre o perioadă de smerenie și curățare spirituală. Iată ce nu este bine să faci în Săptămâma Mare.

Săptămâna Patimilor, tradiţii şi obiceiuri recomandate de preoți

Este o perioadă în care creștinii se pregătesc spiritual pentru Paște, iar preoții îndeamnă la rugăciune. Săptămâna Patimilor, tradiţii şi obiceiuri.

Tradiții și obiceiuri pentru fiecare zi din săptămână

În Lunea Mare, gospodinele încep curățenia în casă și gospodărie. Se spală și se calcă rufele. Marțea se aspiră, să spală geamurile și se mătură în gospodărie. Miercuri este ultima zi din săptămână în care se poate spăla.

Joia Mare este ultima zi în care se pomenesc morții.  Femeile merg la biserică și împart colaci de post, vin, miere și fructe. Se spune că Joi seara, Joimărița, zeitate a morții,  blesteamă pe femeile leneșe.

De asemenea, în Joia Mare se vopsesc ouăle de Paște. Culoarea roşie este cea mai folosită deoarece reprezintă sângele lui Iisus Hristos, răstignit pe cruce, pentru mântuirea omenirii.

Superstiții în Vinerea Mare

  • dimineața casa se afumă cu tămâie, înconjurând-o de trei ori, pentru ca gângăniile și lighioanele să nu se apropie de ea.
  • Femeile nu coc în Vinerea Mare cozonaci
  • În Vinerea Mare femeile nu cos, ca nu cumva să orbească
  • Dacă plouă în Vinerea Mare va fi un an bun și mănos, iar în cazul în care nu plouă, anul nu va fi unul roditor
  • Sâmbăta Mare este ultima zi de pregătire a Paștelui, când femeile gătesc majoritatea mâncărurilor.

Rugăciunea pe care să o rostești în Săptămâna Mare

„Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai plâns pentru Lazăr și lacrimi de întristare și de milostivire ai vărsat pentru dânsul, primește lacrimile mele. Cu Pătimirile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduiește rănile mele. Cu Sângele Tău, curățește sângele meu și amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău cel de viață făcător.

Fierea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea, cea trasă jos de diavoli.

Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalțe capul meu cel pălmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini, pironite de cei fără de lege pe Cruce.

Să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfântă gura Ta. Fața Ta, cea batjocorită cu pălmuiri și cu scuipări, să umple de strălucire fața mea cea întinată în fărădelegi. Duhul Tău, pe care l-ai încredințat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povățuiască spre Tine, prin harul Tău.

Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocăința, nici umilința care întorc pe fii la moștenirea lor. Nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne.

Rugăciunea pe care să o rostești în Săptămâna Mare

S-a întunecat mintea mea cu cele lumești, și nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite și nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine.

Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Vistierul bunătăților, dăruiește-mi pocăință neștirbită și inimă îndurerată, ca să pornesc cu tot sufletul în căutarea Ta. Căci fără de Tine mă voi înstrăina de tot binele. Dă-mi, așadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani și mai înainte de veci. Să înnoiască în mine închipuirea icoanei Tale.

Te-am părăsit, Doamne; să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în căutarea mea. Du-mă la pășunea Ta cea duhovnicească. Numără-mă între oile turmei Tale prea alese. Hrănește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine.

Căci inima lor curată este sălașul Tău și se vede într-însa strălucirea descoperirilor Tale. Strălucirea Ta este mângâierea și odihna celor care s-au ostenit pentru Tine în necazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin”.

9.8 4 note
Ți plăcut articolul? Dă și tu o notă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.