Soțul mă ignoră. Am crezut că e o perioadă trecătoare, dar nu-și schimbă deloc comportamentul. Este distant și rece

Știu că toate cuplurile trec la un moment dat printr-o criză, dar se pare că soțul meu e într-o criză continuă de câțiva ani. La noi nu se mai termină. Suntem căsătoriți de opt ani, dar de aproape trei ani trecem prin această perioadă care pare că nu are sfârșit. Pe scurt, soțul mă ignoră total.

Nu înțeleg de ce lucrurile s-au schimbat între noi

Nu știu ce s-a întâmplat, însă după ce am născut, parcă nu mai e același. Încă de când eram însărcinată am simțit că s-a schimbat ceva la el. Atunci încă făcea crize de gelozie și chiar m-a întrebat cum poate el să fie sigur că e copilul lui. A fost șocant pentru mine să-l aud întrebându-mă așa ceva.

Nu a avut pentru mine niciodată gesturi tandre, să îmi arate că m susține sau că își dorește acest copil.

Abia după ce am născut și a văzut că micuțul e copia lui fidelă a început să își arate puțin interesul. Dar s-a sfârșit repede. Acum nu interacționează aproape deloc cu copilul, care are doi ani acum. Când își vede tatăl, aleargă spre el, dar el îl ia în brațe preț de o secundă, apoi îl pune jos și nu-i mai dă atenție. Dacă plânge, îmi spune să mă ocup eu de copil. Însă nici mie nu îmi dă mai multă atenție.

Soțul mă ignoră

E mereu absent, parcă e cu mintea în altă parte. Vorbesc cu el și nu mă aude. Nu vrea să mergem nicăieri împreună. Îmi spune că nu putem duce copilul nicăieri pentru că prea mic. Dacă vreau să mergem doar noi doi undeva, îmi spune că nu vrea să-l lăsăm pe copil nici cu mama mea, nici cu mama lui. Așa că eu și copilul stăm acasă. El pleacă singur peste tot.

În vacanță nu am mai fost de ani de zile. El însă merge frecvent în delegații.

Am încercat să stau de vorbă cu mama lui, însă ea îmi spune că sunt prea pretențioasă. Îmi recomandă să stau acasă, nici să nu mă gândesc să mă întorc la muncă și să-l las pe el să-și vadă de carieră. Dar și eu am o carieră, pe care am pus-o pe pauză. Nu mi se pare normal ca doar eu să mă sacrific de dragul copilului, în timp ce el își vede liniștit de viața lui în continuare.

De câte ori încerc să discut cu el, îmi spunecă eu sunt mereu „contra curentului”, că mereu vreau ceva ce nu pot avea. Mai ales îmi spune că nu îi ofer liniște. Că el vrea doar liniște când vine acasă, iar eu îl bat la cap pentru tot felul de prostii. Când spune asta, se referă și la relațiile intime, despre care soțul meu pare că a uitat că există.

Dar pe mine nu mă întreabă niciodată ce îmi doresc. De parcă eu nu aș conta în familia asta.

Nu mai știu ce să fac. Cert este că soțul mă ignoră, e distant, rece și oricât am discutat despre asta, nu-și schimbă comportamentul.