Pe 20 iulie, românii sărbătoresc ziua Sfântului Ilie, cunoscut ca aducătorul de ploi şi stăpân al fulgerelor şi tunetelor. În această zi, se păstrează numeroase tradiţii şi obiceiuri vechi, transmise din generaţie în generaţie, menite să aducă noroc, sănătate şi belşug pentru întreaga familie. Sfântul Ilie este văzut atât ca un sfânt care protejează recoltele şi oamenii, cât şi ca o figură ce veghează asupra ordinii în natură, controlând fenomenele meteorologice.
Cine a fost Sfântul Ilie?
Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul a trăit cu peste opt sute de ani înainte de Hristos, într-o perioadă când regele Ahab conducea regatul Israel din Samaria. Fiul lui Sovac, un preot al Legii Vechi, Ilie a fost ales de Dumnezeu să slujească ca profet și să aducă pedeapsa asupra poporului pentru necredința lor. Povestea sa este cunoscută din Vechiul Testament, unde este descris cum a vestit o secetă de trei ani și jumătate, pentru că regele și poporul său au refuzat să renunțe la zeul Baal.
Legenda spune că Ilie a fost hrănit de corbi în timp ce se ascundea la pârâul Cherit și că a înlăturat cultul zeului Baal coborând foc din cer peste jertfa sa pe Muntele Carmel, moment în care a învins cei 450 de preoţi ai lui Baal. El a fost urcat la cer într-o trăsură cu roți de foc, iar în cer pedepsește diavolii cu biciul său de foc.
Tradiţii şi obiceiuri de Sfântul Ilie
Ziua Sfântului Ilie este încărcată de obiceiuri vechi, care se păstrează în multe sate din România. În ajunul sărbătorii, fetele se duceau noaptea pe ogoare cultivate cu cânepă, unde se tăvăleau goale printre plante. Dacă în acea noapte visau cânepă verde, se spunea că se vor mărita cu flăcăi tineri şi frumoşi, iar cânepa uscată era un semn că vor avea soți mai în vârstă.
Dimineaţa zilei de 20 iulie, oamenii culeg plante de leac, în special busuioc, pe care îl duc la biserică pentru a fi sfinţit. Busuiocul sfinţit este folosit în scopuri terapeutice, iar cenușa rezultată după ce este ars pe foc este considerată un leac pentru copiii care fac bube în gură. În această zi, merele, considerate fructe sacre, sunt duse la biserică pentru a fi sfinţite, iar tradiţia spune că doar astfel ele vor deveni mere de aur în lumea de dincolo.
Superstiţii şi credinţe populare legate de Sfântul Ilie
Românii cred că tunetele de Sfântul Ilie anunţă sfârşitul verii şi venirea ploilor mari. De asemenea, dacă tună în această zi, alunele vor seca, iar fructele din livezi vor fi afectate de viermi. În timpul sărbătorii, oamenii îşi amintesc şi de sufletele morţilor, în special ale copiilor, organizând pomeniri şi praznice în biserici şi la casele lor.
În multe sate, apicultorii recoltează mierea de albine, o activitate numită „retezatul stupilor”. Recoltarea se face de obicei de bărbaţi curaţi, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, iar femeile nu au voie să intre în stupină în această zi. După recoltare, familia şi vecinii gustă din mierea nouă şi se cinstesc cu ţuică îndulcită cu miere.
Sfântul Ilie, protectorul aviatorilor și al naturii
Pe lângă rolul său religios, Sfântul Ilie este şi patronul Aviaţiei Române, sărbătoarea aviaţiei fiind ţinută tot pe 20 iulie. El este considerat ocrotitorul aviatorilor încă din 1913. De asemenea, în tradiţia populară, Ilie este văzut ca un sfânt puternic, capabil să provoace tunete, trăsnete şi ploi torenţiale, dar şi să le oprească.
În unele regiuni, cum este zona Sibiului, se crede că Sfântul Ilie este un sfânt mânios care pedepseşte pe cei care muncesc în ziua lui. Legenda spune că Dumnezeu nu i-a dezvăluit niciodată când este ziua lui pentru a nu aduce urgii asupra oamenilor.
Întâlniri, târguri şi obiceiuri pastorale
Ziua de 20 iulie marca şi începutul miezului verii pastorale, când ciobanii coborau pentru prima dată după o perioadă lungă cu oile în sate. Ei aduceau daruri iubitelor sau soţiilor, sub formă de furci de lemn lucrate cu migală. Tot în această zi, în trecut, se organizau târguri, iarmaroace şi bâlciuri, evenimente ce adunau comunităţile săteşti pentru schimburi şi petreceri.
Astfel, Sfântul Ilie rămâne o sărbătoare încărcată de semnificaţii, tradiţii şi obiceiuri ce pun în valoare legătura oamenilor cu natura, cu credinţa şi cu comunitatea. Pe 20 iulie, românii îşi îndreaptă gândurile spre protecţia divină, spre recolte bogate şi spre sănătatea celor dragi, păstrând vii datinile străbune care leagă trecutul de prezent.
