Eu și Gabi suntem căsătoriți de 15 ani. Soțul meu are 45 de ani, iar eu am 38. Când ne-am căsătorit eram extrem de îndrăgostiți și credeam că viața noastră va fi mereu numai lapte și miere. Dar lucrurile nu au stat chiar așa. Acum, uneori simt că îmi urăsc soțul și sentimentul ăsta începe să mă sperie.
Locuim în aceeași curte cu mama lui
Noi locuim la țară. Eu sunt secretară la școala din satul vecin, iar soțul meu este inginer agronom. Financiar ne merge bine, nu ne putem plânge. Însă locuim în aceeași curte cu mama lui, care se implică mereu în viața noastră. Recunosc că soacra mea îmi e de mare ajutor, pentru că are grijă de copiii noștri. Dar acest ajutor are un preț destul de mare.
Dincolo de faptul că sunt mereu tensionată din cauza ei, soțul meu a început acum să consume alcool. Din ce în ce mai des, seara e băut și începem să ne certăm din te miri ce. Și ca și cum asta nu ar fi de ajuns, mama lui intervine ori de câte ori încerc să-i spun că nu e în regulă să bea seară de seară. Părerea mea este că Gabi e alcoolic. Nu știu sigur care sunt termenii care definesc alcoolismul, dar soțul meu pare dependent de paharul lui de cognac.
Iar uneori, când nu sunt de acord cu atitudinea lui, merge la barul din sat sau la vreun amic din vecini și tot bea.
Uneori simt că îmi urăsc soțul
Problema este că începe să aibă dificultăți și la muncă. A început să lipsească sau să întârzie, iar asta în timp va avea urmări. Însă cel mai tare mă tem să nu facă vreun accident. Pentru că, deși bea numai seara dup ce temină munca, peste zi este, de obicei, mahmur sau într-o stare de semi-beție.
Cu mama lui nu am cu cine să vorbesc. De câte ori deschid subiectul îmi spune să tac, pentru că eu sunt femeie și femeile nu trebuie să se certe cu soții lor. Apoi mi-l dă de exemplu pe soțul ei care a băut și el, cel puțin jumătate din viață, în același ritm. El însă a murit în urmă cu câțiva ani, în urma unei ciroze. Nu are rost să spun cât de frică îmi e că se va îmbolnăvi și el, ca tatăl lui.
Copiii sunt mari acum și înțeleg. Au ajuns să nu-l mai suporte. Iar eu, uneori simt că-mi urăsc soțul. Și tot mai des mă gândesc să mă despart de el. Nu știu cum să mai procedez, cum să-l conving să renunțe la alcool. Cert este că deseori îmi vine să iau copiii și să plec la părinții mei. Nu îmi mai doresc această relație. Însă nu îmi place să renunț la lupte, nu îmi place să fug când dau de greu. De aceea nu știu dacă sentimentul este unul trecător sau chiar nu-mi mai doresc să rămân aici.
