Zi de doliu în lumea teatrului și filmului românesc. Marea actriță Valeria Seciu a încetat din viață, în această dimineață, la vârsta de 83 de ani. De-a lungul impresionantei sale cariere, ea a interpretat roluri memorabile, atât în pelicule cât și pe scenă. Valeria Seciu a înființat una dintre primele trupe independente din România. Teatrul Levant.
Valeria Seciu a murit la 83 de ani
Anunțul trist despre decesul actriței Valeria Seciu a fost făcut, miercuri – 6 septembrie 2022, de UNITER.
„Am aflat cu tristețe că în dimineața zilei de 6 septembrie ne-a părăsit extraordinara actriță de teatru, film, radio și televiziune, VALERIA SECIU. Vom reveni mâine cu detalii despre înmormântare. Dumnezeu să o ierte și să o odihnească.”, a transmis UNITER pe pagina de Facebook.
În ultimii ani, actrița s-a confruntat cu mai multe probleme de sănătate și a fost răpusă de o boală necruțătoare: cancerul, potrivit Antena 3.
O carieră încununată de succes
Veleria Seciu a debutat în 1964, pe scena Teatrului Național din București, cu un rol de excepție, interpretând-o pe Veronica Micle în piesa „Eminescu”, jucată alături de marele Ion Caramitru.
Tot în același an și-a făcut și debutul în film, jucând în pelicula „Casa neterminată”, regizată de Andrei Blaier.
A interpretat peste 20 de roluri în filme: ”Casa neterminată” (1964), ”Un august în flăcări” (1974), ”Ion – blestemul pământului, blestemul iubirii” (1979), ”Lumini şi umbre” – serial TV (1979-1982), ”Bună seara, Irina” (1980), ”Dragostea şi revoluţia”, ”Vreau să ştiu de ce am aripi” (1983), ”Adela” (1984), ”Furtună în Pacific” (1985), ”Aurora” (2010), ”Roxanne” (2013) şi ”Sunt o babă comunistă” (2013).
Dar și alte zeci de roluri în piese de teatru. Începând cu 1967, Valeria Seciu a jucat pe scena Teatrului Național București în spectacole precum: „Răzvan şi Vidra” şi „Apus de soare” (1967), „‘Enigma Otiliei” (1968), „Idiotul” (1969), „Cui i-e frică de Virginia Wolf?” (1970), „Pisica în noaptea Anului Nou” şi „Jocul de-a vacanţa” (1971), „Richard al III-lea” (1976).
A jucat în numeroase piese de teatru
Din 1978 a început să joace și pe scena Teatrului Mic din Capitală. Aici a avut loc deplina sa maturizare artistică, sub directoratul lui Dinu Săraru și îndrumărea regizoarei Cătălina Buzoianu. Marile roluri din această perioadă au fost: „Să îmbrăcăm pe cei goi” de Luigi Pirandello (1978), „Maestrul şi Margareta” de M. Bulgakov (1980), „Nişte ţărani” de Dinu Săraru (1981), „Dama cu camelii” de AL. Dumas (1985). A mai jucat în: „Pescăruşul” de Cehov (1993), „Spirit” de Margaret Edson (2001), „Cum gândeşte Amy” de David Hare, (2005), „Furtuna” de William Shakespeare (2009), toate în regia Cătălinei Buzoianu, „Creatorul de teatru”, de Thomas Bernard, regia Alexandru Dabija (2007).
În primele luni după Revoluție, fără a părăsi scena Teatrului Mic, Valeria Seciu a înființat una dintre primele trupe independente, Teatrul Levant, de al cărei nume este legată o altă colaborare importantă a actriței cu regizoarea Cătălina Buzoianu. Cele două au pus în scenă spectacolul „Pelicanul”, după August Strindberg (1994), piesă montată într-un spațiu neconvențional, într-un depozit al Sălii Dales.
Pentru impresionanta sa activitate profesională, marea actriță a primit o serie de premii și distincții: Premiul UNITER 2002 pentru cea mai bună actriţă, cu rolul doamnei Bering, din spectacolul „Spirit”, în regia Cătălinei Buzoianu (2004); Premiul Asociaţiei Cineaştilor din România (1978), pentru rolul din filmul „Înainte de tăcere”; Premiul UNITER (2006) pentru rolul principal din piesa „Cum gândeşte Amy”, în regia Cătălinei Buzoianu; Premiul de excelenţă pentru întreaga activitate la Gala Premiilor UNITER (2007); distincţia pentru Cea mai bună actriţă în rol secundar pentru Gloucester din „Lear”, regizat de Andrei Şerban, la Gala Premiilor UNITER (2009).
De asemenea, pe lângă rolurile de teatru sau film, Valeria Seciu a dat viață multor personaje la teatrul radiofonic.
Fiul Valeriei Seciu, călugăr pe Muntele Athos
Valeria Seciu a fost căsătorită cu actorul Octavian Cotescu, având împreună un băiat. Alexandru s-a născut în 1968, iar din 2000 el este călugăr la muntele Athos, purtând numele de Monahul Daniil.
Decizia a luat-o după o vizită făcută pe Muntele Athos, când a rămas fascinat de modul în care trăiesc călugării, ducând o viață liniștită, departe de tumultul cotidian.
„Mama a fost împăcată când am plecat. A fost bucuroasă că eu sunt fericit şi îmi găsesc calea. Asta trebuie să facă un părinte până la urmă. Să se jertfească, să jertfească liniştea lăuntrică pentru ca fiul sau fiica sau copilul să îşi găsească drumul în viaţă. Şi ea a ştiut să facă lucrul acesta.
Sunt oameni care caută foarte mult, oameni care caută puţin, oameni pe care îi aduce Dumnezeu, oameni pe care îi aduce Maica Domnului fără tulburări, fără îndoieli. Şi eu cam aşa am păţit. Pe mine m-a adus fără să caut prea mult.”, a declarat părintele Daniile pentru newsweek, citat de Playtech.ro.
„E mare dar pe care îl face Dumnezeu unui om să îi deschidă inima şi mintea, să se apropie de monahism”
Muntele Athos este unul dintre cele mai cunsocute locuri de pelerinaj din lume. Aici, oamenii vin pentru a-l căuta pe Dumnezeu, iar unii nu se mai întorc niciodată la cele lumești după ce au luat contact cu acest loc încărcat de spiritualitate. A fost și cazul monahului Daniil, care a povestit în cadrul emisiunii România te iubesc! ce a însemnat pentru el cu adevărat acest pas.
„Am venit mirean. Aveam părul mai mic ca al tău. A crescut între timp… a crescut numai părul, din păcate. Deci n-a fost o ruptură… n-a fost. Poate a fost un pic neaşteptată pentru cei din jurul meu. Nu se aşteptau. Ba chiar îmi plăcea să glumesc. Nu le spuneam multora.
Îmi aduc aminte că era un prieten, un cunoscut, îmi spunea că eu am fost în Halkidiki în vacanţă. Bravo, şi eu tot acolo mă duc… şi am venit în vacanţă. Şi am rămas în vacanţă. E ca o vacanţă aici… e marea aproape.
E mare dar pe care îl face Dumnezeu unui om să îi deschidă inima şi mintea, să se apropie de monahism. Nu îl face multora. Şi din cauza asta suntem şi noi… avem de dat socoteală că ni s-a dat darul ăsta şi nu ştim ce să facem cu el.
Călugărul trebuie să se sfinţească. De aia vine aici. E simplu. Trebuie să înveţe să se cunoască pe sine însuşi şi să înveţe să îl iubească pe Dumnezeu. Şi aşa cum spune Sfântul Isaac Sirul, a-L Iubi pe Dumnezeu înseamnă a nu-ţi găsi odihna decât în Dumnezeu.
Şi asta înseamnă sfinţenie. Călugărul trebuie să ajungă se sfinţească.”, a povestit călugărul pentru emisiunea de la PRO TV.
