Am o problemă care se repetă din ce în ce mai des. Iubitul meu nu are încredere în mine și totul devine tot mai dificil între noi. Acum, de exemplu, vreau să plec în vacanță cu fetele, dar nu știu cum să-i spun. Iubitul meu va face o criză de gelozie și își va face tot felul de scenarii. Mi-e puțin teamă de reacția lui.
În momentul în care am realizat că „mi-e teamă de reacția lui”, mi-am dat seama că avem o problemă în relație. Nu cred că e normal să simt teamă. Dar el mereu face scene, dramatizează totul, își fac scenarii din cele mai sumbre. De fiecare dată când trebuie să avem unele activități separate, pentru el este ca și când ar veni sfîrșitul lumii. Mă rog, al relației noastre, de fapt, dar pentru el e același lucru.
Am început să obosesc să-l menajez, să nu-i rănesc sentimentele, să am grijă să nu-l supăr, să nu-l las să creadă ceva greșit despre mine. Cred că vine un moment în care trebuie să m gândesc și la mine, la sănătatea mea mintală. Pentru că el ar fi în stare să mă sufoce cu nevoia lui de atenție, fără să se gândească și la nevoile mele.
Ne-am îndrăgostit la prima vedere
Locuim împreună de doi ani. Ne-am mutat relativ repede după ce ne-am cunsocut, pentru că ne-am îndrăgostit foarte repede. Amândoi am știut din start ce vrem și ne-am bucurat că ne-am găsit. Avem amândoi 30 de ani, dar el e mai mare doar cu trei luni. După nici șase luni locuiam împreună, iar de atunci au trecut deja mai bine de doi ani. Relația noastră merge bine. Știu că mă iubește, știu că ține la mine foarte mult. Îmi spune asta mereu. Dar am senzația uneori că este dependent de mine. Mai precis, este dependent să-i dau asigurări că nu voi pleca nicăieri, că nu-l voi abandona. Și din cauza asta ajunge să facă unele lucruri de-a dreptul nebunești.
Când vreau să merg la sora mea în vizită, el nu vrea să vină, pentru că ea are doi copii mici și pe el îl deranjează. E obosit, înțeleg că nu are chef să i se urce pe cap doi năzdrăvani, de 3 și 6 ani. Însă nu înțeleg de ce nu mă lasă pe mine să merg. După ce am ripostat și i-am spus că merg să-mi văd sora, cu sau fără el, a venit cu mine și a așteptat în fața blocului două ore. Mi se pare o nebunie. Altă dată i-am spus să mă lase acolo și să plece, pentru că îl voi suna eu când să vină după mine. A venit la o oră și ceva după ce mi-a spus să cobor. Am crezut că a făcut-o intenționat. Dar am înțeles că e doar zăpăcit, uneori.
Vreau să plec în vacanță cu fetele
Nu-i place niciuna dintre prietenele mele, mereu avem discuții când mă văd cu ele. Dar nu am cedat, pentru că nici eu nu i-am criticat niciodată prietenii, nici chiar pe cei care nu-mi plac. Așa că i-am interzis să comenteze la adresa lor. Am ținut, de asemenea, la întâlnirea săptămânală cu ele, chiar dacă el mereu își făcea scenarii și interpreta ieșirile mele aiurea. I-am spus că nu vreau să ajung ca mama mea, care atunci când tatăl meu a plecat, a rămas pur și simplu handicapată. Ea nu avea prieteni, nu muncea, nu avea nimic, în afară de niște obligații. și eu, mică. I-a fost foarte greu să-și recâștige independența. Așa că am decis că eu nu voi trece prin traumele ei și îmi voi păstra independeța, chiar și atunci când voi avea un partener lângă mine. Dacă e cel potrivit, va înțelege.
Ei bine, acum va fi testul cel mare. Voi afla dacă e „cel potrivit”, pentru că vreau să plec în vacanță cu fetele. Dacă va fi înțelegător și va accepta, nimic nu ne va mai despărți, niciodată. În schimb, dacă va avea obiecții, se va opune, atunci nu mai sunt sigură că sunt acolo unde trebuie în viață. Nu vreau să mă despart de el, pentru că îl iubesc. Dar trebuie să fie atent și la nevoile mele, nu doar la ale lui.
