13 trăsături ale adulților care au fost parentificați în copilărie

Este normal ca un copil să aibă sarcini potrivite vârstei sale, însă atunci când un părinte îl încarcă cu responsabilități de adult sau îl transformă în sprijin emoțional, acest proces poartă numele de parentificare. Specialiști citați de revista Parade atrag atenția că această formă de relaționare poate lăsa urme adânci și poate influența modul în care viitorul adult se raportează la el însuși și la ceilalți. Conform psihologilor și terapeuților în traume, există 13 trăsături des întâlnite la persoanele care au trecut prin parentificare în copilărie.

1. Nevoia de a face pe plac tuturor

Potrivit specialiștilor, adulții care au fost parentificați simt deseori că valoarea lor depinde de cât de mult îi pot ajuta pe ceilalți. De aceea, evită să spună „nu” și caută constant validarea celor din jur.

2. Neglijarea propriilor nevoi

Aceste persoane își pun în plan secund propriile dorințe sau limite, considerând că a cere ceva pentru sine înseamnă a răpi din atenția și afecțiunea celorlalți.

3. Tendința de a deveni îngrijitori compulsivi

Fie că este vorba de prieteni, parteneri sau colegi, adulții crescuți astfel simt nevoia să aibă grijă de alții, chiar și atunci când acest lucru îi epuizează.

Ce transmite vestimentația noastră? Psihologia din spatele alegerilor vestimentare

De câte ori ți s-a întâmplat să stai în fața dulapului dimineața și să spui „Ah, ce contează ce îmbrac astăzi”? Probabil mai des decât…

Când copiii devin părinți: ce este parentificare și cum le strică copilăria

Unii copii par mai maturi decât alții, dar această maturitate nu vine întotdeauna natural. Uneori, copiii sunt forțați să crească repede din cauza situațiilor de…

4. Lipsa conștientizării propriilor nevoi

Pentru că au fost concentrați pe problemele părinților, acești adulți nici nu mai știu ce au nevoie cu adevărat. Le este greu să se conecteze la propriile emoții și să recunoască semnalele corpului.

5. Dificultăți în stabilirea limitelor

Mulți dintre cei afectați nu au învățat ce înseamnă limite sănătoase. Le este teamă să le ceară sau să le impună, de frică să nu dezamăgească.

6. Ruperea de propria identitate și de emoții

Pentru că au fost tratați ca niște „mini-adulți”, au pierdut ocazia de a descoperi cine sunt cu adevărat. În lipsa rolului de îngrijitor, nu știu cum să se definească.

7. Convingerea că a cere ajutor înseamnă a fi egoist

Deși au nevoie de sprijin, ei cred că solicitarea acestuia este un act greșit. Preferă să se sacrifice decât să devină o „povară” pentru altcineva.

8. Hiper-independență

Obișnuiți să rezolve totul singuri încă din copilărie, acești adulți nu cer ajutor și consideră că trebuie să facă față oricărei situații pe cont propriu.

9. Perfecționism

Pentru că în copilărie erau apreciați doar când „făceau bine lucrurile”, mulți dintre ei au rămas cu convingerea că dragostea și acceptarea vin doar dacă sunt perfecți.

10. Atitudine critică față de alții

Această presiune interioară de a reuși și de a face totul corect se transformă adesea într-o judecată dură la adresa celor care nu ating aceleași standarde.

11. Oboseală cronică

Trăind mereu pentru ceilalți, acești adulți ajung să fie epuizați emoțional și fizic. Specialiștii avertizează că acest lucru poate favoriza și apariția unor boli cronice.

12. Repetarea tiparelor

Fără să își dea seama, mulți dintre ei ajung să repete același model de relații în viața adultă – devin din nou „salvatori” sau se apropie de persoane care au nevoie să fie îngrijite.

13. Dificultatea de a-și exprima emoțiile, mai ales furia

Pentru că au fost obișnuiți să evite conflictele, le este greu să spună ce simt. Își ascund supărarea, iar uneori aceasta izbucnește în moduri nepotrivite.

Rămâi la curent cu ultimele materiale exclusive și noutăți despre tot ce te interesează, pe Canalul nostru de WhatsApp!