România ocupă și în 2024 ultimul loc în Uniunea Europeană la capitolul egalității de gen, potrivit celui mai recent raport al Institutului European pentru Egalitate de Gen (EIGE). Scorul obținut de țara noastră este de 57,5 puncte din 100, cu mult sub media europeană de 71. Suedia este liderul clasamentului, cu un scor de 82, în timp ce România este devansată inclusiv de state ca Ungaria, Croația și Cehia.
Indexul egalității de gen măsoară diferențele dintre femei și bărbați în șase domenii esențiale: muncă, bani, cunoaștere, timp, putere și sănătate. Scorul maxim, 100 de puncte, ar însemna egalitate deplină. Din păcate, România se situează nu doar sub media UE, ci și printre cele opt state membre care avansează cel mai greu către o societate echitabilă.
Printre țările care au înregistrat cele mai mari progrese în 2024 se numără Malta, Cehia și Lituania, fiecare cu o creștere de peste 1,5 puncte față de anul anterior. România, în schimb, a stagnat sau a înregistrat evoluții minore în aproape toate domeniile.
Reprezentarea femeilor în politică, o mare problemă
România are a treia cea mai mică proporție de femei în Parlament din întreaga Uniune Europeană. În 2023, doar 19% dintre parlamentari erau femei – adică 87 din 466. După alegerile din decembrie 2024, proporția a crescut ușor, la 21%, potrivit datelor preliminare de la Biroul Electoral Central.
În plus, România este una dintre puținele țări din UE care nu are cote de gen pentru alegerile parlamentare. Deși mai multe organizații neguvernamentale au cerut introducerea unei legi care să asigure alternanța de gen pe listele electorale, această propunere nu s-a concretizat până acum.
Un mic aspect pozitiv
În comparație, 11 state europene – printre care Franța, Belgia, Spania sau Italia – au deja reglementări clare în acest sens. Aceste cote de gen au dus, în timp, la o creștere vizibilă a participării femeilor în politică.
Totuși, există și o notă pozitivă: în 2023, numărul femeilor în funcții ministeriale din România a crescut semnificativ, de la 9% la 30%. Acest progres este evidențiat de raport ca un semnal că schimbarea este posibilă, dacă există voință politică.
Probleme vechi în muncă, sănătate și educație
Pe lângă lipsa reprezentării politice, raportul arată că România stă slab și în alte domenii esențiale. În special în muncă, disparitățile de gen sunt mari, mai ales în rândul cuplurilor care au copii. Femeile din România își asumă cea mai mare parte a responsabilităților casnice și de îngrijire, ceea ce le reduce accesul la oportunități profesionale sau timp personal.
În domeniul banilor, diferențele de gen sunt în creștere, mai ales în rândul persoanelor de peste 50 de ani. Acest lucru reflectă impactul pe termen lung al muncii neremunerate, de care femeile sunt adesea responsabile.
Sănătatea este, de asemenea, un domeniu în care progresul a fost extrem de lent la nivel european, cu doar 1,8 puncte în plus față de 2010. România nu face excepție de la această tendință. Nici în educație lucrurile nu stau mai bine: deși femeile sunt majoritare între absolvenți, segregarea profesională persistă, iar acest obstacol împiedică o schimbare reală.
Domeniul în care România a avut un scor relativ bun a fost „timpul” – mai exact, implicarea în activități de îngrijire și sociale. Aici, țara s-a clasat pe locul 8 în UE în 2022, dar nu a reușit să mențină ritmul.
Concluzii: fără acțiuni curajoase, decalajele vor continua
Raportul EIGE trage un semnal de alarmă: progresul către o Uniune Europeană egală este lent și fragil, mai ales în contextul actual, marcat de incertitudine politică și economică. Dacă statele membre nu pun accentul pe politicile de egalitate de gen, inegalitățile structurale vor continua să se adâncească.
„Egalitatea de gen este fundamentul unei Europe mai puternice. Progresul este posibil, dar va rămâne doar pe hârtie dacă nu este susținut de acțiuni îndrăznețe și continue”, a transmis Carlien Scheele, directoarea Institutului European pentru Egalitate de Gen.
Pentru România, aceste concluzii sunt o invitație clară la reformă. Fără măsuri legislative, educaționale și sociale concrete, decalajul față de restul Europei nu doar că va rămâne, ci riscă să se adâncească și mai mult.
