Larisa Iordache se numără printre cei mai importanți sportivi din România, însă aceasta a trecut la poziția de antrenoare de gimnastică pentru copii. În exclusivitate pentru Ego.ro, ea ne-a mărturisit că nu regretă decizia de a se retrage ca sportiv de performanță, mai ales pentru că simțea nevoia de o pauză de mai multă vreme.
Larisa Iordache, despre retragerea sa
În momentul în care s-a retras, Larisa Iordache se gândea să se îndrepte către psihologie, însă și-a dat seama că era nevoită să o ia de la capăt pentru acest drum. Astfel, cunoscuta fostă gimnastă a rămas în domeniul care a consacrat-o și se bucură enorm de acest lucru:
“Sunt fostă gimnastă, antrenoare în momentul actual! Antrenez de vreo 2 ani de zile, de când am făcut pasul să mă retrag din gimnastica de performanță. Am zis: “OK, nu pot să stau acasă, ce pot să fac?”. Nu aveam o direcție anume pe care voiam să o iau. Voiam să merg pe partea de psihologie, dar trebuie să investești timp și să o iei de la capăt.
Nu am fost pregătită pentru acest lucru! Am zis: “Dacă eu am făcut gimnastică, știu multe lucruri, pot să prind din zbor! Este sportul care m-a crescut. Hai să pornesc pe acest drum!”. Îmi place chiar foarte tare, mă bucur alături de copii! Încercăm să facem lucruri pozitive și productive ca ei să meargă la concursuri, să ne prezentăm frumos!”
De ce nu își regretă decizia
De asemenea, Larisa Iordache a punctat să simțea de mai mult timp nevoia de o pauză, mai ales pentru că a trecut prin numeroase provocări. Pe lângă pierderea mamei sale, care a marcat-o, aceasta a avut și câteva accidentări care au făcut-o să își regândească drumul:
“Nu o regret pentru că în momentul în care m-am retras am realizat că merit o pauză, merit să mă relaxez, să simt viața! Mi-a plăcut atât de mult gimnastica încât era gimnastica și restul! Am înțeles prin terapie că sunt și eu importantă, nu doar sportul pe care îl practic. Corpul meu striga de mult după ajutor: “Oprește-te! Gata, îți ajunge!”.
Eu tot timpul ignoram! În momentul în care am avut ultima operație la gleznă, am zis că este cazul să mă opresc! Fusese un an foarte greu, pierderea mamei, renunțarea la finala olimpică. Cumva, nu mai știam ce să mai fac cu mine! Nici nu mă regăseam în sala de gimnastică și nu eram OK cu asta.
Am zis că trebuie să iau o pauză de la tot și dacă o să mai vreau să mai revin în gimnastică o să fiu deschisă. Oamenii de lângă mine își doresc lucrul acesta foarte mult! Cristian îmi spune: “Ce rău îmi pare că nu te-am prins! Voiam să fiu alături de tine, să fiu în sala de concurs, să te susțin!”.
I-am zis: “Nu este nicio problemă, când o să am copii în concurs la nivel international, cu siguranță o să fii acolo și o să mă sprijini ca antrenoare!”. Emoțiile sunt asemănătoare și este ceva frumos! Nu îmi pare rău că am renunțat la gimnastică pentru că tot în sala de gimnastică sunt!”
Video: Mihai Robu
