În urmă cu aproape un an m-am mutat la iubitul meu. Abia am așteptat să locuim împreună, după ce doi ani de zile ne-am tot văzut. Acum însă încep să mă îndoiesc că am luat decizia bună. Pentru că iubitul meu se plânge mereu de mine.
Lucrurile s-au schimbat de când ne-am mutat împreună
Eu nu mi-am imaginat că dacă mă mut la el voi căpăta rolul de menajeră. Acum, de când stau la el, are pretenții să fac totul în casă. Nu mă deranjează neapărat, dar el se poartă de parcă aș fi angajată pentru asta. Parcă ar fi doar obligația mea.
Am impresia că până acum, cât a stat la mama lui, ea s-a purtat cu el exact așa. I-a făcut toate mofturile și l-a protejat, deși e adult în toată firea. Dar pentru că mama lui l-a tratat ca pe un prințișor, acum el se așteaptă ca eu să preiau acest rol. Și să-l tratez ca și cum el ar fi singurul care contează.
Și pentru că refuz să fiu servitoarea lui, se plânge mereu de mine. E nemulțumit că nu e suficient de curat în casă. Dar eu cred că și el poate la fel de bine să dea cu aspiratorul prin casă. Doar nu sunt singura care locuiesc acolo.
Iubitul meu se plânge mereu de mine
Dar cele mai multe discuții le avem din cauza mâncării. Mereu se plânge că nu gătesc bine și îmi tot spune să o întreb pe mama lui cum face anumite feluri de mâncare, ca să învăț să le fac ca și ea. Ei bine, în acest punct sunt deja nemulțumită total. Și am mai multe motive. În primul rând, dacă ar fi să întreb pe cineva, aceea ar fi mama mea, nu mama lui. Apoi, dacă el nu poate să mănânce fără să-i gătească cineva, atunci cred că ar trebui să stea din nou cu mamica lui, pentru că ea îl hrănește ca pe un pui, chiar și la cei 30 de ani ai lui.
Nu e vorba că nu fac mâncare sau curățenie, pentru ză zilnic, după ce vin de la muncă, asta fac. Mâncare și curățenie. Iar el, după ce vine de la muncă, se așează la computer și se joacă, în timp ce îmi cere să-i prepar ceva special de mâncare sau să-i spăl rufele. Din punctul meu de vedere asta este o jignire, pentru că și eu muncesc exact ca și el și contribui la chirie și la taxe fix ca și el. Nu cred că eu ar trebui să fiu și menajeră în casă.
Crede că nu sunt pregătită pentru viața în doi
Am avut o discuție cu el și i-am explicat că dacă nu-și revizuiește comportamentul, eu mă voi muta singură. Tot ce mi-a răspuns a fost că dacă nu mă pot descurca cu toate însemană că poate nu sunt pregătită să stau cu cineva sau să mă căsătoresc.
Acum nu știu dacă să mai stau aici sau să mă mut în altă parte și să-i pun capăt relației.
Pe de o parte țin la el foarte mult și mi-am dorit foarte mult să fim împreună. Dar pe de altă parte nu e corect față de mine și nu pot să accept. Acum chiar nu știu dacă relația asta are vreo șansă să evolueze. Și nu știu nici ce ar trebui să fac eu pentru a evita astfel de discuții între noi.
