De o vreme încoace, parca zi de zi văd cum relația cu soțul meu se deteriorează puțin câte puțin. Am ajuns să nu mai avem nimic în comun, nimic despre care să discutăm cu plăcere, sau să râdem. Mă gândesc serios să divorțez.
Am ajuns ca doi străini
Suntem căsătoriți de 11 ani și deja de trei ani am ajuns să fim ca doi străini. El este în permanență deranjat de munca mea și de faptul că trebuie să călătoresc destul de mult. Dar când ne-am căsătorit, discuția a fost că fiecare dintre noi își va vedea de muncă și ne vom susține reciproc, indiferent ce s-ar întâmpla. Înțelegerea a fost că întâi să ne realizăm și apoi să avem copii.
Astăzi, după atâția ani, noi încă muncim să ne realizăm și nu își dorește copii. Totuși, eu am reușit să avansez și acesta este, de fapt, motivul pentru care am ajuns să călătoresc mai des. Dar asta nu înseamnă că el a bătut pasul pe loc.
În ultima vreme a devenit irascibil, mereu nervos, mereu cu o atitudine ostilă, de parcă am fi dușmani. Parcă am fi la întrecere, nu în aceeași echipă. Nu știu când ne-am transformat în adversari. Nu înțeleg unde ne-am pierdut pe drum. Cert este că mă face să mă simt vinovată pentru absolut orice aș face. În schimb, orice îi cer să facă, doar promite, însă totul rămâne pe mine, în cele din urmă
Mă gândesc serios să divorțez
Am decis la un moment dat să schimbăm apartamentul, să luăm unul mai mare. Planul era să ne pregătim de un copil, pentru că timpul trece. Ei bine, eu am fost cea care s-a încadrat în cerințele băncii pentru un credit, având salariul mai mare. Din acel moment totul s-a schimbat. Nu i-a mai plăcut apartamentul. Nu i-a mai plăcut banca. Nu i-a mai plăcut jobul meu. Dacă sună și nu-i răspund la telefon începe să devină suspicios, nervos, iar în ultima vreme chiar a ajuns să mă jignească, dându-mi de înțeles că bănuiește că sunt cu altcineva.
Înțeleg că are unele frustrări. Dar nu înțeleg de ce le varsă asupra mea. Eu am făcut tot ce am putut pentru familia noastră.
În meseria și forma pe care le-am ales e mai ușor de făcut progrese. În primul rând, eu lucrez la o firmă mai mică. Aici, ca absolventă de Drept și cu câțiva ani de practică, am avut șanse să avansez mult mai repede. El, economist la o companie mare, are de luptat cu mult mai mulți concurenți. Dar asta nu ne face pe noi concurenți. Eu am crezut că suntem parte din aceeași echipă.
Am încercat din răsputeri, am mers și la un consilier marital pentru a pune la punct aceste neajunsuri din relația noastră. Mereu mi-a promis că se va schimba, că va avea o altă atitudine, dar tot așa face.
A început să fie bădăran
Ce a făcut în ultima vreme a întrecut orice măsură. Eram la masă cu prietenii noștri, iar după câte o bere, două, discuțiile s-au aprins. I-am spus la un moment dat să se domolească, pentru că eram acolo să ne simțim bine nu să ne criticăm reciproc, iar răspunsul lui a fost să mă duc la șeful meu să-i dau ordine, că oricum petrec mai mult timp cu el decât acasă.
După câteva momente de tăcere, prietenii noștri s-au ridicat și au plecat. Am rămas pur și simplu șocată de reacția lui. Încă nu-mi vine să cred că e atât de copleșit de situația asta.
Însă acum nu știu sigur cum să reacționez. Pentru că oricât aș încerca, nu-i găsesc nicio scuză. Eu cred tot mai mult că mariajul nostru nu mai are nicio șansă, așa că mă gândesc serios să divorțez.
