Sunt căsătorită cu Radu de cinci ani și tot am de îndurat multe din cauza mamei lui. Am ajuns să o nu mai suport, deși, la începutul relației noastre, mama-soacră mi s-a părut o femeie tare drăguță și manierată. Însă, avansând relația noastră, am realizat că este tare dificilă. Mă simt ca într-o telenovelă proastă, când soacra încearcă prin orice mijloace să mă despartă de fiul ei! Nu de puține ori, ea s-a răstit la mine, acuzându-mă ba că nu știu să fac mâncare, ba curățenie. Indiferent ce fac, are câte ceva de comentat.
Nu știu cum să o dau la pace cu mama-soacră
Faza care m-a enervat cel mai tare a fost de Paști, când, de față cu toată familia, mama-soacră m-a umilit la propriu! A început să strige în gura mare că vreau să o otrăvesc, că știe ea sigur că i-am pus ceva în mâncare. Am crezut că intru în pământ de rușine.
Deși știau toți că este doar o invenție, șocul a fost mult prea mare pentru mine și am început să plâng în hohote. Acela a fost momentul în care nu m-am mai putut abține și i-am mărturisit că o urăsc! În secunda doi, soacra mea a amuțit. Nu se aștepta că eu să îmi dau drumul la gură în asemenea fel.
Poate m-a considerat mereu slabă și timidă, dar am fost cuminte doar pentru că am sperat că relația mea cu ea se va îndrepta. Însă, pe măsură ce trecea timpul, parcă și mai mult mă detesta. Asta simțeam de fiecare dată când mergeam în vizită la părinții lui Radu, că nu mă suportă deloc mama-soacră. Culmea, tatăl lui Radu este pâinea lui Dumnezeu. Nu înțeleg cum poate sta cu o asemenea ființă cicălitoare și cârcotașă. Tata-socru e mereu zâmbitor, cald, vorbește frumos cu mine și nu m-a făcut niciodată să mă simt prost.
Mă scoate din sărite mereu
De când cu episodul urât de la sărbători, între mine și ea este o tensiune maximă. Cred că doar pentru că este mama bărbatului meu mă oprește să nu o jignesc. Femeia asta reușește să scoată tot ce e mai rău din mine!
Recent, la o nouă ceartă, i-am reproșat că vrea să mă despartă de Radu, iar reacția ei m-a șocat! Mi-a zis că își dorește să mor, pentru că doar așa ar scăpa fiul ei de mine. M-au durut enorm vorbele ei, am plâns două zile din cauza asta. Atât de mult încât îmi era teamă că mă voi îmbolnăvi. Îmi reveneau cuvintele ei mereu în minte și mă întrebam cu ce i-am greșit atât de tare?! Sunt convinsă că are mai multă milă de un om al străzii decât de mine.
Radu, în schimb, este între ciocan și nicovală. Cel puțin, așa îmi spune de fiecare dată când îi povestesc ce-mi face mama lui. Știu că mă iubește și că îmi vrea binele, însă aș prefera să îmi dădea mai multă dreptate în conflictul cu mama lui. Să ne înțelegem, nu o să-l pun niciodată să aleagă între mine și ea, nu-mi stă în caracter să fac asta. Mai ales că eu am crescut fără mamă și i-am dus lipsa în fiecare secundă. Dar mi-aș dori să aibă curajul să o pună la punct. Nu e corect ce îmi face, în condițiile în care am încercat mereu să las de la mine pentru armonie în familie.
