Nu vreau să mă mărit. Mi se pare că suntem bine așa. Mulți se despart după ce ajung să facă pasul ăsta

Am ajuns la concluzia că trăim într-o societate în care forma este mai importantă decât conținutul. Nu interesează pe nimeni ce simți, ce vrei. Trebuie doar să te conformezi, să faci parte din turmă, să nu gândești singur, ci doar să urmezi niște tipare impuse de alții. Cel puțin acesta este răspunsul la faptul că nu vreau să mă mărit.

E pur și simplu alegerea mea

Eu nu înțeleg ce e rău în faptul că nu îmi doresc o familie. E alegerea mea. În punctul în care mă aflu acum, obligațiile de soție și mamă m-ar împiedica foarte mult să-mi urmez visul, acela de a deveni artist plastic. Iubitul meu e și el artist și înțelege foarte bine cât de greu te poți realiza în acest domeniu. Eu însă am și alte surse de venit, sunt moșteniri de la bunicii mei care îmi pot asigura un trai minim.

Dar dacă aș avea familie, nu ar mai fi suficient. Ar trebui să-mi găsesc un job obișnuit, să aduc bani în casă și să îmi fac o familie tradițională, cu rate la bancă și cu copii care merg la o școală bună. Să ne cumpărăm lucruri scumpe, pe care nu ni le permitem, doar pentru a impresiona niște oameni pe care nici măcar nu-i placem. Acest stil de viață nu e pentru mine. Nu mă pot conforma la acest nivel. Prefer să rămân cu iubitul meu așa cum suntem acum, pentru că mie mi se pare că suntem foarte bine. Călătorim peste tot împreună, deseori ne expunem lucrările, se și vând uneori. Desigur, nu atât de frecvent pe cât ne-am dori, dar încercăm să ne facem un nume.

Îmi înșel soțul cu un coleg mai tânăr. Nu am divorțat încă de dragul copiilor. Nu e viața pe care…

Aș vrea să divorțez, dar mă gândesc în ce măsură îi va afecta pe copii.

M-am îndrăgostit de vărul iubitului meu. La început nu i-am luat în serios avansurile, dar apoi mi-am dat seama că…

Cu vărul lui simt că mă potrivesc din toate punctele de vedere.

Nu vreau să mă mărit

Pe de altă parte, am văzut foarte multe cupluri care nu au avut probleme majore, decât după ce s-au căsătorit. Au trăit peste zece de ani fără probleme, însă după căsătorie, au divorțat. Nu sunt dispusă să trec prin astfel de traume, pentru că un divorț e o traumă, la urma urmei.

Iar un copil, la stilul nostru de viață, ar însemna să-l cărăm cu noi peste tot, să nu găsească stabilitate nicăieri, ceea ce nu l-ar avantaja. Nu așa se crește un copil.

Acum, problema este că iubitul meu insistă din ce în ce mai mult să facem acest pas. Desigur, la insistențele mamei sale, care este extrem de tradiționalistă. Iar eu nu știu cum să-i mai explic că nu e din cauza lui. Nu e pentru că nu-l iubesc suficient. E pur și simplu convingerea mea că ne e mai bine așa. Nu știu dacă greșesc, știu doar că nu m-aș putea adapta la o viață normală. Și după căsătorie, asta va urma, o viață normală, iar eu îl voi face nefericit.

Dacă ai și tu o poveste despre care crezi că merită spusă, nu ezita sa ne ajuți să o facem cunoscută comunității Ego.ro. Aici se leagă prietenii sau poți afla răspunsuri pe care alte persoane e posbil să ți le ascundă, din diferite motive. Scrie-ne povestea ta pe redactia@ego.ro, anunță-ne cum vrei să apară și dacă ai nevoie și de opinia unui specialist. Putem cere părerea unui expert și poate așa găsești mai ușor o rezolvare, o alinare sau măcar un gând bun din partea comunității EGO.RO!. De asemnea, la cerere, identitatea persoanei care ne scrie nu va fi făcută publică!