Rostogolitul este una dintre primele mari realizări motorii ale unui bebeluș. Deși pare o mișcare banală pentru un adult, pentru un copil mic implică un efort coordonat al mai multor grupe musculare și reprezintă un pas important în dezvoltarea fizică. Majoritatea copiilor reușesc să se întoarcă de pe burtă pe spate până la vârsta de 6 luni, însă fiecare copil se dezvoltă în ritmul propriu. Timpul petrecut pe burtă, cunoscut și ca „tummy time”, joacă un rol important în întărirea musculaturii necesare pentru această mișcare.
Potrivit Cleveland Clinic, primele rostogoliri apar, de obicei, în jurul vârstei de 6 luni. Totuși, fiecare copil este diferit, iar unii pot face acest lucru mai devreme sau mai târziu. Important este să li se ofere sprijin și timp pentru a-și dezvolta mușchii.
Rostogolitul nu se întâmplă brusc. De cele mai multe ori, bebelușii trec prin mai multe etape intermediare înainte să reușească o rostogolire completă. Inițial, pot face doar o jumătate de întoarcere, ajungând pe o parte, fără să se poată întoarce complet. Acesta este un semn că mușchii încep să se întărească și că direcția este cea bună.
În timp, odată cu întărirea trunchiului și a gâtului, bebelușii învață să se împingă în mâini atunci când sunt pe burtă. Acest progres duce la prima rostogolire completă de pe burtă pe spate. Această mișcare este de obicei mai ușor de realizat decât cea de pe spate pe burtă, deoarece sprijinul în brațe le oferă stabilitate.
Mișcarea inversă, de pe spate pe burtă, apare mai târziu. Este o etapă mai dificilă, deoarece bebelușii nu se pot sprijini cu brațele în această poziție. Însă, odată ce reușesc ambele tipuri de rostogolire, pot începe să le folosească pentru a se deplasa.
Există mai multe semnale care pot arăta că bebelușul este pe cale să se rostogolească. Unul dintre ele este balansarea corpului înainte și înapoi în timpul tummy time (timpul în care bebelușii stau pe burtă), un indiciu că începe să învețe cum să-și mențină echilibrul. De asemenea, mișcările asemănătoare cu cele de „înot”, în care bebelușul își ridică brațele și picioarele în timp ce stă pe burtă, indică un bun control al membrelor.
Alt semn important este capacitatea de a se sprijini pe palme și de a ridica trunchiul de la sol. Acest lucru arată că bebelușul dobândește control asupra gâtului și capului, ceea ce este esențial pentru rostogolire. Nu în ultimul rând, rostogolirile parțiale pe o parte sunt un alt indiciu că etapa completă este foarte aproape.
Cel mai simplu și eficient mod de a susține dezvoltarea acestei abilități este prin tummy time. Timpul petrecut zilnic pe burtă ajută la întărirea mușchilor trunchiului, brațelor și gâtului. Acest tip de exercițiu ar trebui început cât mai devreme, chiar din primele zile după întoarcerea de la maternitate.
Chiar dacă mulți bebeluși nu sunt încântați de tummy time și pot deveni agitați, acest disconfort îi poate motiva să se miște și să caute soluții pentru a scăpa din acea poziție – iar rostogolitul devine una dintre ele. Prin repetiție și joacă, rostogolitul devine în timp o acțiune controlată și repetabilă.
Este important ca părinții să încurajeze aceste momente de joacă activă zilnic, pe o suprafață sigură, fără pericole, și să petreacă timp alături de copil pe podea, stimulându-i curiozitatea și mișcarea.
Chiar dacă bebelușul nu s-a rostogolit încă, părinții ar trebui să adopte măsuri de siguranță ca și cum acest lucru ar putea avea loc oricând. Niciodată copilul nu trebuie lăsat nesupravegheat pe mese, paturi sau alte suprafețe înalte, deoarece există riscul să se miște brusc și să cadă.
Tummy time ar trebui să aibă loc întotdeauna pe o suprafață plană, direct pe podea sau pe o saltea specială pentru bebeluși. De asemenea, părinții trebuie să fie mereu alături de copil în aceste momente.
Dacă după șase luni bebelușul nu dă semne că se poate rostogoli sau nu pare să-și controleze bine capul și trunchiul, este recomandat ca părinții să discute cu medicul pediatru. În unele cazuri, poate fi necesar un sprijin suplimentar, cum ar fi kinetoterapia, pentru a susține dezvoltarea normală a copilului.
Chiar dacă vârsta de șase luni este considerată o medie pentru apariția acestei abilități, unii copii pot face acest lucru mai devreme, iar alții mai târziu. Diferențele sunt firești și nu indică neapărat o problemă. Observarea atentă, stimularea prin joacă și susținerea dezvoltării motorii sunt elementele cheie care pot face diferența în această etapă importantă din viața unui bebeluș.