Soțul meu este alcoolic. Nu știu ce să mă mai fac cu el, nu vrea să recunoască problema. Nu mi-aș fi imaginat că așa va fi viața mea

Am ajuns la 46 de ani și tot ce mi-am imaginat că va fi viața mea, s-a năruit. Toate speranțele mele, planurile, visele mele, s-au anulat în momentul în care am realizat că soțul meu este alcoolic. Am încercat tot ce am știut ca să-l determin să renunțe, însă fără succes.

Am încercat tot ce am știut

I-am propus și să meargă la terapie, dar m-a trimis pe mine la psiholog, spunându-mi că el nu are probleme. De fapt, problema cea mai mare este că nu recunoaște faptul că are o problemă.

El e un profesor foarte bun. Predă matematica, dimineața are cursuri la școală, iar după amiaza are meditații. Mereu vin copiii la el pentru meditații, pentru că e un om extrem de răbdător și calm, atunci când vine vorba de elevii lui. Toți îl iubesc și, cu ajutorul lui, iau note foarte bune la examene. Ceea ce nu știe nimeni este că, în fiecare seară, după ce termină meditațiile, el își bea berea, care uneori ajunge de la o doză, la un bax. Și nu întotdeauna o bea acasă. Peste drum de noi este un bar, care este deschis până la miezul nopții. După ce termină cu meditațiile, deseori merge acolo, unde patron este vecinul nostru, iar el și-a făcut o mulțime de prieteni.

Problema este că acolo mai merg și tineri, foști elevi de-ai lui și chiar elevi uneori. Au fost situații în care l-au văzut în ipostaze nedemne de statutul lui.

Soțul meu este alcoolic

El spune mereu că e modul lui de a se detașa și de a face față stresului și consumului nervos. Dar în momentul în car ea ajuns dependent de acea băutură, eu cred că e vorba mai degrabă de o metodă de a fugi de ceva, de a se ascunde de unele aspecte ale vieții lui care nu-i plac. Mă îngrijorează faptul că nu acceptă că are o problemă, dar adevărul este că dacă nu-și primește doza de bere, începe să se comporte anormal și nu mai doarme. E agitat și nervos toată noaptea, iar asta mie îmi spune că el este deja alcoolic. Adică e dependent de alcool.

Un alt lucru la care nu se gândește este acela că alcoolul a început să-i creeze probleme de sănătate. Fizic, a ajuns o umbră a celui care a fost cândva. Nu i-am imaginat niciodată că așa va arăta viața mea lângă el. Și nici că nu va lua în serios nimic din ce-i voi spune. Ca să nu mai vorbesc că în intimitate mă evită deja de ani de zile. Dar, deseori face crize de gelozie și e convins că eu am pe altcineva.

Nu știu cum să mai fac cu le, cum să-l conving, în primul rând, că are o problemă și apoi, să obțină ajutor. Am nevoie de un sfat în legătură cu ce aș putea face eu, ca soție, ca să-l ajut. Pentru că, dincolo de faptul că ne-am jurat să ne fim alături la bine și la greu sau că e tatăl copiilor mei, eu încă îl iubesc, chiar și după 20 de ani de căsnicie și cu toate problemele pe care le are. Iar faptul că soțul meu este alcoolic mă face să-mi doresc să-l ajut, în niciun caz să-l abandonez.