Tocătorul de legume pare un obiect banal din bucătărie, însă studiile arată că acesta poate adăposti de până la 100 de ori mai multe bacterii decât toaleta. Motivul principal este utilizarea frecventă și felul în care materialele se deteriorează în timp. Fie că este folosit pentru ceapă, usturoi sau carne crudă, fiecare tăietură și zgârietură creează locuri ideale pentru acumularea de resturi și microorganisme. De aici până la apariția mirosurilor neplăcute sau chiar a bacteriilor periculoase nu mai este decât un pas.
Odată ce pe suprafață apar șanțuri și tăieturi, acestea devin rezervoare pentru sucurile alimentare, grăsimi și microbi. Spălarea rapidă cu apă nu reușește să elimine depunerile, iar bacteriile pot continua să se înmulțească. În timp, apar pete, mirosuri și chiar riscul de infecții alimentare.
În 1994, cercetătorii de la University of Wisconsin au descoperit că tocătoarele din lemn pot fi mult mai sigure decât se credea. Ei au arătat că lemnul are capacitatea naturală de a „absorbi” bacteriile în straturile sale, unde lipsa de umiditate le distruge. Conform studiului, 99,9% dintre bacterii dispar de pe un tocător din lemn în doar câteva minute.
Confirmări au venit și din Germania, unde s-a demonstrat că după două ore bacteriile E. coli devin aproape nedetectabile pe tocătoarele din lemn. Nu toate speciile de lemn sunt la fel de eficiente, dar pinul, laricele și stejarul s-au dovedit a avea cele mai bune proprietăți antibacteriene. În schimb, tocătoarele din plastic, deși par igienice, dezvoltă în timp crăpături greu de curățat, unde bacteriile se ascund cu ușurință.
Există metode simple și eficiente care pot ajuta la curățarea profundă a tocătoarelor:
Sarea acționează ca un abraziv delicat care desprinde resturile din șanțuri, iar sucul de lămâie are efect antibacterian și neutralizează mirosurile puternice, precum cel de ceapă sau usturoi.
Sub formă de pastă, acesta neutralizează compușii mirositori și descompune grăsimile, lăsând suprafața curată și fără mirosuri persistente.
Chiar dacă a fost spălat bine, un tocător lăsat umed pe blat poate rămâne ore întregi într-un mediu ideal pentru bacterii. Specialiștii recomandă uscarea verticală, pentru a permite circulația aerului, și ungerea periodică cu ulei alimentar, mai ales la tocătoarele de lemn. Această procedură reduce absorbția lichidelor și prelungește durata de viață a materialului.
Multe probleme nu apar din cauza materialului, ci din cauza modului de utilizare. Printre cele mai întâlnite greșeli se numără:
Oricât de bine ar fi întreținut, un tocător nu rezistă la nesfârșit. Dacă apar crăpături adânci, pete care nu mai dispar sau mirosuri persistente, este semn că trebuie înlocuit. Specialiștii recomandă schimbarea la câțiva ani, mai ales pentru cei care gătesc frecvent.
O combinație echilibrată între metodele științifice și cele tradiționale oferă cele mai bune rezultate. Spălarea zilnică cu apă fierbinte și detergent, completată săptămânal cu sare și lămâie, asigură o igienizare eficientă. Pentru mirosuri persistente, pasta de bicarbonat este soluția ideală. Iar uscarea verticală și ungerea periodică cu ulei mențin tocătoarele din lemn în stare bună pentru mai mult timp.
Astfel, un obiect aparent banal, dar folosit zilnic, poate deveni un factor de siguranță în bucătărie. Alegerea materialului potrivit, întreținerea corectă și respectarea unor reguli simple pot reduce semnificativ riscul de contaminare și pot face din gătit o activitate mai sigură și mai plăcută.