Mi-e foarte greu să înțeleg ce s-a întâmplat cu el, pentru c n uspune nimic. Indiferent ce s-ar fi întâmplat, cred că am dreptul la o explicație.

Nu știu ce s-a întâmplat cu el, dar parcă a înnebunit de o vreme încoace. Face gesturi la care nu m-aș fi așteptat din partea lui.

Am fost educată să fiu o femeie corectă, să fiu fidelă, să nu mint sau înșel. Dar viața uneori te pune în niște situații cu totul diferite față de ce ți-ai propus tu să fii.

A încercat să stea de vorbă cu mine, însă eu nu reușesc să mă deschid în fața lui și să-i spun ce mă face să sufăr.

Nu am fost întotdeauna așa, însă am devenit, pe parcursul anilor. Acum cred că am nevoie de ajutor, pentru că mi-e teamă că-mi voi îndepărta familia dacă voi continua așa.

Deși știe că nu avem bani, serile lui de ieșit la bere sunt mult mai dese decât până acum. Acolo nu face economii, însă face atunci când îmi doresc eu ceva.

Cel puțin am salvat familia de la un „destin tragic”. Însă mă tot întreb cum poate fi fericit tatăl meu, știind că eu nu sunt fericită și că nu am viața pe care mi-am dorit-o.

De când am divorțat, brusc își dorește să fie tată pentru copiii lui. Asta deși cât timp am fost împreună considera că sunt niște mici teroriști.

Orice femeie simte când partenerul ei o înșală. Intuiția feminină rareori dă greș, iar eu sunt convinsă că voi afla adevărul până la urmă, chiar dacă el nu vrea să discutăm despre asta.

Știu că nu e corect față de el, dar nu știu cum să abordez subiectul fără să-l rănesc. Iar eu una nu mă simt pregătită să aduc pe lume un copil.