Deși nu credeam că se va mai întâmpla asta vreodată, după doi ani de la divorț vrea să ne împăcăm. Din păcate, prea târziu pentru mine.

Nu mai pot să-l iert, nici pe el și nici pe prietena mea cea mai bună după ce m-au înșelat, m-au mințit timp de doi ani.

M-am întrebat de multe ori dacă greșesc atunci când vreau să fiu cu el în momentele frumoase ale vieții. Încă nu înțeleg de ce vrea să iasă în cluburi doar cu prietenii lui, fără mine.

Deși nu vrea să meargă la un psihiatru, eu cred că soțul meu suferă de mitomanie. Nu pot să am încredere în nimic din ce-mi spune.

Nimic nu mai e între noi ca la început. Soțul meu mă face să mă simt neimportantă și inutilă, iar asta mă îndepărtează de el tot mai mult.

Oricât îi explic, nu înțelege că nu pot să îndeplinesc mereu sarcinile ce-i revin unui bărbat. Sunt situații în care mă simt foarte prost din cauza asta.

Oricâte regrete aș avea, răul a fost făcut și numai pot da timpul înapoi. Acum îmi doresc să am curajul să-i spun, pentru că merită cel puțin să știe adevărul.

Mereu mă face să mă simt că nu sunt bună de nimic, iar când mă plâng soțului meu, el îmi spune că eu ar trebui să fiu cea care cedează.

Te aștepți să nu se simtă pregătit să devină tată la 20 de ani. Poate nici la 30. Dar când ai aproape 40 de ani și tot nu ești pregătit, acest lucru denotă altceva.

Deși am fost fericiți împreună vreme de mulți ani, am ajuns la un moment în căsnicia noastră în care sunt furioasă aproape tot timpul. Ceea ce face el acum este inacceptabil.