Sunt într-o situațiecum nu se poate mai dificilă. Însărcinată cu amantul, imposibil să-mi păresesc soțul sau sa-i spun adevărul despe sarcină.

Criza vârstei mijlocii și-a pus amprenta definitiv pe viața soțului meu. Dar aceasta ne-a afectat pe toți, inclusiv pe copii.

Relațiile extraconjugale sunt, uneori, greu de depășit,de ambii parteneri. Alteori pot însemna chiar sfârșitul unei căsnicii.

Nu știu cum să mai procedez cu soțul meu care se ține de fusta mamei, deși este suficient de matur. Are 50 de ani și încă nu decide nimic fără aprobarea ei.

Nu știu cum să ies din acastă situație fără să o rănesc pe mama. Cum să-i spun că e penibilă, fără să o fac să sufere. Am mare nevoie de un sfat.

Toți avem dreptul la fericire. Și cred că toți avem dreptul să greșim. Să arunce primul cu piatra cel care nu a greșit niciodată.

Situația este cu atât mai dificilă cu cât mama și iubitul ei își fac planuri să se căsătorească. Mă tem că spunându-i, aș răni-o foarte tare.

Sunt căsătorită cu un bărbat, dar m-am îndrăgostit de o femeie. Cel mai greu a fost până când am acceptat ideea.

Nu sunt mândră de asta, dar nici nu cred că sunt singura vinovată de toată această situație.

Mi-a fost greu până când am acceptat că sunt îndrăgostită de soțul surorii mele. Acum, că am acceptat gândul, încerc să-mi gestionez sentimentele cât de bine pot. Dar nu le pot controla.