Nu mai simt nimic pentru el. Nu știu dacă ne-ar face bine să luăm o pauză sau dacă ăsta e începutul sfârșitului pentru noi
Am ajuns invizibilă pentru el, nu-și dorește decât să îl las în pace în fața calculatorului.
Am ajuns invizibilă pentru el, nu-și dorește decât să îl las în pace în fața calculatorului.
Nu știu dacă asta înseamnă căsnicie, să nu mai existe niciun pic de scânteie, dar dacă e așa, atunci eu nu mai vreau.
Diferența de vârstă dintre noi e destul de mare, însă nu pare să-l deranejze. Nu știu, însă, dacă e chiar iubire sau doar interes.
Nu vrea să accepte nici măcar că am o datorie morală față de tatăl meu.
El nu acceptă sub nicio formă să ne împăcăm, deși și el a fost în situația mea acum câțiva ani, iar eu l-am iertat.
Chiar dacă toți cred că el doar glumește, eu știu că nu e așa. Știu că și el simte ce simt eu.
Mereu mă critică și îmi amintește de originile mele modeste.
Am încercat să-l conving chiar să meargă la terapie, dar nu a fost de acord.
Mă așteptam ca soțul meu să-mi ia apărarea sau să spună că vine cu mine, dacă eu plec din casă.
De patru ani încoace, de când s-a îmbolnăvit, am impresia că soțul meu s-a sălbăticit.